Viziune

Primul centru de pedagogie curativă a fost înfiinţat de Rudolf Steiner (1861-1925) în Germania, (în 1924). Acesta a fost începutul unei mişcări care avea să se răspândească în întreaga lume; de atunci, au fost create numeroase instituţii de pedagogie curativă (pentru copii) şi de terapie socială (pentru adulţi), dintre care aproape 350 în Europa. Pedagogia curativă şi terapia socială sunt prezente acum în aproape 50 de ţări.
Începutul iniţiativei din judeţul Hunedoara este legat de primul seminar internaţional de pedagogie Waldorf şi pedagogie curativă din România, ce a avut loc la Deva în septembrie 1990. Astfel, s-au creat legături cu mai multe centre din Elveţia, Germania, Franţa, cu mişcarea internaţională de pedagogie Waldorf şi pedagogie curativă, solicitând consultanţă şi sprijin. Răspunsul acestora s-a concretizat în formarea unei echipe internaţionale ce şi-a propus să susţină această iniţiativă din Simeria sub toate aspectele.
Promotorul iniţiativei a fost d-l Hans Spalinger (foto) de la Humanus Haus-Elveţia, care, prin vasta experienţă de pedagog curativ a prezentat şi susţinut metodele specifice pedagogiei curative, a sprijinit dezvoltarea bazei materiale, organizarea unor cursuri şi schimburi de experienţă şi d-l dr. Lazăr Paşca, originar din Simeria Veche, ce a pus la dispoziţie terenul pe care s-au construit clădirile centrului şi susţinerea unor conferinţe în cadrul seminariilor de formare iniţială a personalului.
În dezvoltarea generală a iniţiativei de la Simeria Veche se disting 7 etape:
Viziunea şcolii: "Centrul de Pedagogie Curativă Simeria — o comunitate deschisă către înţelegerea fiinţei umane; o şansă de integrare şcolară şi socio-profesională."
Misiunea Centrului de Pedagogie Curativă Simeria constă în a oferi servicii adecvate copiilor cu cerinţe educative speciale, respectându-le demnitatea umană, a oferi copiilor cu dizabilităţi posibilitatea de a se deschide şi de a-şi dezvolta propriul potenţial, în vederea integrării acestora din punct de vedere educaţional, socio-cultural şi economic, de a-i ajuta să trăiască cu demnitate ca cetăţeni cu drepturi depline şi de a face remarcată contribuţia lor la viaţa socială.
Se promovează egalitatea de şanse şi drepturile umane ale persoanelor cu dizabilităţi, impulsionând emanciparea şi integrarea în societate. Integrarea socială este deci unul din scopurile principale ale pedagogiei curative. Modelul ales este cel al comunităţilor sociale de pedagogie curativă, în care valorile umane sunt respectate şi preţuite.

Calitatea vieţii

A oferi şi a primi îngrijiri, ajutor şi susţinere, fac parte din viaţa de zi cu zi. Gesturile acestea stau la baza interacţiunii vii între oameni. Ele stabilesc o relaţie de responsabilitate între toţi oamenii, fie ei cu dizabilităţi sau nu. Acordarea îngrijirilor şi susţinerea ar trebui să fie parte integrantă din viaţa fiecăruia, pentru că acestea îl îmbogăţesc sufleteşte şi aduc un plus de calitate vieţii.
Pentru părinţi, membrii familiei şi profesionişti, care cunosc realitatea despre persoanele cu diferite nevoi speciale, este evident că ele:

Mainstreaming

Mainstreaming exprimă ideea de bază prin care societatea noastră este comparată cu un râu. Viaţa "obişnuită" este cea din mijlocul curentului, acolo unde omul se confruntă cu diferite oportunităţi şi riscuri ale vieţii. "A trăi în curentul apei" a devenit un ţel principal în ceea ce priveşte copiii şi adulţii cu dizabilităţi. Această mişcare de integrare constituie un mare pas înainte pentru persoanele cu dizabilităţi. Totuşi, în fluviul vieţii, curentul din mijlocul apei poate fi prea puternic şi competiţia prea dură pentru unii copii şi tineri cu nevoi speciale. Dar într-un râu adevărat, există o mulţime de oaze de linişte, unde acelaşi râu curge mai încet, păstrând însă legătura cu mijlocul curentului. Aceste locuri liniştite pot avea un rol foarte important, oferind suport şi orientare, precum şi o viaţă demnă şi plină de sens, pentru persoanele care din punct de vedere mintal şi fizic nu pot înota în apele adânci ale curentului principal.

Scurt istoric